Din
legea nr. 24/2007:
,,Administratorii de
spaţii verzi cu arbori şi arbuşti sunt obligaţi să realizeze măsurile de
întreţinere a acestora, să asigure măsurile privind siguranţa persoanelor care
pot fi afectate de ruperile şi desprinderile arborilor şi elementelor acestora,
ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare.
Aceştia sunt obligaţi să asigure şi drenarea apelor în exces de pe suprafaţa
spaţiilor verzi, în reţeaua de preluare a apelor.
În cazul arborilor
ornamentali (tei, salcâm, castan, arţar, mesteacăn, stejar) plantaţi pe
spaţiile verzi din domeniul public, precum şi al celor plantaţi în aliniamente
în lungul bulevardelor şi străzilor, pe terenurile din zonele urbane şi rurale,
este interzisă intervenţia cu tăieri în coroana acestora, cu excepţia
lucrărilor de eliminare a ramurilor uscate sau a celor care afectează siguranţa
traficului pietonal şi rutier, a imobilelor aflate în apropiere, precum şi a
celor de pe traseul reţelelor aeriene.”
,,Deputaţii au aprobat un proiect de lege care prevede ca
deciziile de tăiere a arborilor sănătoşi din spaţiile verzi, luate la nivelul
administraţiilor locale, să fie puse în aplicare doar după obţinerea unui aviz
din partea agenţiilor judeţene de protecţie a mediului. Pe lângă asta,
proiectul iniţiat de parlamentarul UDMR Laszlo Borbely mai are în vedere ca
proprietarii şi administratorii spaţiilor verzi să realizeze lucrări de întreţinere
a arborilor şi arbuştilor şi să asigure toate măsurile de siguranţă a
persoanelor care pot fi afectate de căderea copacilor sau a crengilor.
Totodată, legea adoptată interzice intervenţiile în cazul arborilor ornamentali
aflaţi în oraşe, cu excepţia tăierilor ramurilor uscate şi a celor care pot
pune în pericol siguranţa oamenilor, a imobilelor şi a traficului.” (SURSA:
Telegrafonline.ro, 4 Iunie 2014)
Începe
prin a afirma că Alex Drăgan este normal.
Citez(”ador
să citez!”): ,,Alex Dragan este normal să spui asta în necunoștință de cauză.”
Eu am înțeles că Alex Drăgan este normal, dar mai departe nu mai are sens.
”Normal” este adjectiv și are funcția sintactică de nume predicativ, care
împreună cu un verb copulativ (a fi), formează un predicat nominal. În caz că
acesta a avut intenția să pună VIRGULĂ după ,,Alex Drăgan”, putem să mai
vorbim.
Dar
discursul nu se termină aici. Urmează: ,,Poate doar că este amicul tău Mircea
Iorga deținătorul acestei pagini?” Explicație: ,,Amicul” răspunde la întrebarea
,,CE este Mircea?” (cazul acuzativ), ,,tău” raspunde la întrebarea ,,Al cui?”
(cazul genitiv), urmând ca ,,Mircea Iorga” (care trebuia izolat prin virgule,
OBLIGATORIU, de restul propoziției) să răspundă la întrebarea ,,CINE este
amicul?” (cazul nominativ). Neizolat fiind, substantivul propriu ,,Mircea
Iorga” ar răspunde la intrebarea ,,Care?”, ceea ce nu este posibil. ,,Care?” se
folosește atunci când spui (de exemplu) ,,Amicul tău bun”, pentru a defini
adjectivul ,,bun”, nu un substantiv.
Mai
departe: ,,Este normal la vârsta aceasta să nu ai informații despre lucruri
esențiale.” Asta e corectă, din fericire!
NEXT:
,,Știe cineva câte persoane au avut probleme datorită acestor crengi căzute?
Dar câte mașini avariate?” Încă din școala generală se învață faptul că
,,datorită” se folosește în cazul în care este o acțiune pozitivă în propoziție,
nu negativă! Deci, nu ai cum să spui ,,...au avut probleme datorită crengilor
căzute”. Poți folosi ,,DIN CAUZA”, iar ,,DATORITĂ” atunci când spui: ,,Datorită
profesoarei de română, știu să scriu corect.”
Final:
,,Primăria Oltenița a tăiat și a plantat la loc. Faima se câștigă prin respect
și demnitate.”
Închei
cu o poezie de Nichita Stănescu:
Mă asemui unui copac
,,Mă asemui unui copac.
El are foarte multe braţe,
şi eu, foarte multe braţe :
două vizibile, o mie invizibile.
Când suflă vântul braţele lui foşnesc;
mă gândesc că atunci cand îmi mişc braţele
probabil ca şi ele sunt împinse de un vânt
ciudat.
Mă asemui cu un copac;
fiecare cuvânt al meu este o frunză.
Această comparaţie mă satisface
şi este semn că am îmbătrânit.
Când eram tânăr, mă comparam cu un zeu indic,
zeu cu foarte multe braţe, foarte multe picioare.
Îmi plăcea să spun că braţele si picioarele
mi-au fost rupte si ca
mi s-au lăsat numai două braţe, dinspre
partea dreaptă,
si numai două picioare
tot dinspre partea dreaptă.
De aceea când alergam, alergam in cerc.
Apoi în spirală.
Acum am îmbătrânit,
îmi place să mă compar unui copac.
Cred ca mişc braţele si picioarele
de bataia unui vânt straniu,
şi sunt fericit
de această comparaţie.
În curând n-am să mă mai compar cu nimic,
n-am să mai mişc din braţe, din picioare,
iar cuvintele mele
nu vor mai semăna cu nişte frunze.
Atunci, voi fi ingăduit
de prieteni, de duşmani, si voi schimba planeta.
Astfel, mă voi pregăti aiurea,
să mă compar c-un lucru cu totul si cu totul altul,
iar când voi mai fi îmbătrânit –
cu un alt lucru,
cu totul si cu totul altul.
Apoi imi voi schimba iarăşi planeta
şi-aşa mai departe,
ce monotonie, doamne, dumnezeule!”
